Coş  

(gol)

Featured products

Use mouse wheel to scroll

Budo Best
Echipament arte martiale
Echipament arte martiale

Gokaden - Cele cinci traditii de fabricare

Sabia japoneza combina indistructibilitatea rigida cu puterea de taiere mortala.

Utilizarea ei este o arta, dar tot o arta este si confectionarea ei.

Un process ce vine din vremuri glorioase, distilat in priceperea generatiilor ce si-au transmis-o de la tata catre fiu pentru ca fiul sa o transmita fiului sau.

Cele cinci traditii de fabricare si-au luat numele de la provinciile de unde provin.

Ele definesc o silistica generala si pot coexista variante diferite ale acestor scoli. Aceasta impartire este mai potrivita pentru Koto (perioada sabiilor vechi), perioada ce se intinde pana catre sfarsitul secolului al XVI-lea.

Dezvoltarea economica a generat migrarea maestrilor faurari catre centre urbanistice sau sa intre in serviciul nobililor military (daimyo) ceea ce face ca in perioada Shinto (a sabilor noi), ce se intinde catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, sa nu mai fie atat de usor de distens diverenta dintre stilurile constructive.

Oricum, in Shinshinto (perioada sabiilor mai noi), perioada ce se intinde pana la interzicerea purtarii sabiilor (anul 1876) a existat o miscare constienta catre imitarea stilului din perioada Kamakura astfel ca “Cele cinci traditii” au inceput sa-si regaseasca oarecum vechea semnificatie

  1. 1.    Traditia Yamashiro
  • Cel mai vechi maestro cunoscut a fost Sanjo Munechika si a lucrat la Kyoto in provincial Yamashiro. Tachi-urile sale, semnate Sanjo (dupa numele unei strazi din Kyoto) sau Munechika te duc cu gandul catre secolul al X-lea. Sabiile sale sunt caracterizate de koshizori (central curburii se afla langa maner sau chiar in maner) si fumbari (cand latimea din zona motohaba este considerabil mai mare decat in zona sakihaba). Utiliza ko-kissaki (kissaki scurt), granulatie koitame si hamon nie si nioi.
  • O scoala importanta a acestei traditii este scoala Awataguchi (numita astfel dupa un cartier al Kyoto-ului). Un maestro al scolii a fost Kunitomo (sfarsitul secolului al XII-lea, inceputul escolului al XIII-lea). Tachi-urile sale erau similar cu ale lui Munechika dar de obicei folosea suguha hamon in combinative cu komidare.
  • Un alt reprezentant celebru, poate cel mai cunoscut, este Toshiro Yoshimitsu ale carui tanto de dimensiuni ce variaza intre 20-30 cm sunt in forma hira-zukuri, cu uchizori, granulatie koitome, un hamon suguha si un maner al lamei kujijiri ce are desenat hasuri katte sagari.
  • O a treia scoala reprezentativa este Rai. Fondata de Kuniyuki (secolul al XIII-lea) a lucrat cu preponderenta tachi. Lamele erau realizate in 2 tipuri: late si inguste. Lamele se caracterizau prin hamon choji sau komidare si prin granulatie itame. Mai tarziu, in Rai Kunimitsu (inceputul secolului al XIV-lea) hamon-ul gunome a aparut ca urmare a influentei traditiei Sagami.

 

  1. 2.    Traditia Sagami
  • Traditia Sagami sau Soshu a aparut ca urmare a alegerii zonei Kamakura (in apropierea Tokyo-ului de astazi), in provincial Sagami, de catre guvernul  militar pentru a instala bakufu (locul de instalare al conducatorului militar – shogun-ul).
  • Instalarea shogun-lui Minamoto no Yoritomo (1147-1199) a avut loc in anul 1185.
  • Este posibil ca traditia sa fi inceput in anul 1249 cand Awataguchi Kunitsuna, un discipol al traditiei Yamashiro, a venit in Kamakura si a forjat o tachi pentru Hojo – regentul Tokiyori (1227-1263).
  • Shintogo Kunimitsu, fiul lui Kunitsuna a fost profesorul lui Yukimitsu si al marelui maestru Masamune – considerat in general ca cel mai important reprezentant al traditiei Sagami in particular si ca fauritor de sabii in general.
  • Tanto (sabia scurta sau cutitul) a aparut pe scara larga dupa doua tentative ale flotei  mongole de a invada Japonia (catre sfarsitul secolului al XIII-lea). Tanto (sabie scurta cu o lungime de 24-28 cm – cu exceptia hocho – “cutitului de bucatarie” mai scurt si mai lat) constitue un produs caracteristic al acestei traditii alaturi de confectionarea de tachi si katana. Granulatia sabiilor este foarte fina – itame, hamon diferit (in cazul lui Masamune hamon midareba).

 

3. Traditia  Bizen

  • Provincia Bizen din “Marea Interioara” corespunde in present cu aproximatie Prefecturii Okayama ce a fost un centru timpuriu al prelucrarii fierului.
  • Din sfarsitul Epocii Heian pana la inundatiile dezastruoase ale raului Yoshii (catre sfarsitul secolului al XVI-lea) zona concentrate in jurul orasului Osafune a fost probabil cea mai prolific sursa de procurare a sabiilor din intreaga Japonie.
  • Printre exponentii scolii Ko-Bizen (Vechiul Bizen) ce s-a dezvoltat catre sfarsitul Epocii Heian (sfarsitul escolului al X-lea, inceputul secolului al XI-lea) se afla trei nume importante: Tomonari, Masatsune si Kanehira.
  • In general lamele sunt subtiri. Sunt cateva exceptii ca de exemplu o lama extraordinara numita O-Kanehira cu koshizori si ko-kissaki puternice.Granulatia este itame sau koitame iar hamon-ul este in principal komidare alcatuit din nie, in combinative cu choji si gunome.
  • In secolul al XII-lea stilul Heian a fost fondat de scolile Norimune si Osafune si mentinut de Ichimonji. Mai tarziu insa lamele au devenit lai late si kissaki mai lung, dezvoltare ce a provenit din experienta castigate in luptele cu mongolii ce utilizau armuri groase din piele .
  • Scoala Osafune a mutat curbura lamei de la maner catre mijlocul acesteia. In secolul al XIV-lea tachi devine mai lunga si mai lata, iar influenta traditiei Sagami s-a reflectat in hamon-ul delicat ca notare si omidare. Devreme, in perioada Muromachi, erau produse tachi cu distinctivul gunome choji hamon. Cererea tot mai mare de sabii in anii tulburi ai sfarsitului de secol XV si inceputului de secol XVI produse in Bizen, in Mino, unul din cele doua mari centre de productie in masa a sabiilor au impus insa katana atat pentru productia interna cat si pentru exportul in China.

4. Traditia Yamato

  • Traditia Yamato este cea mai veche dintre toate. A pornit odata cu aparitia in secolul al IV-lea a primului centru politic si administrativ in Japonia in acelasi timp cu introducerea tehnicilor de prelucrare a fierului aduse din China.
  • Amakuni – o figura semilegendara ce este socotit parintele sabiei japoneze se crede ca s-a nascut in provincia Yamato si a trait in inceputul secolului al XIV-lea (aceasta relatare insa nu mai este acceptata in present).
  • Caracteristicile lamelor Yamato inainte de formarea celor “Cinci Scoli”(Senjuin, Taima, Tekai, Shikkake si Hosho) din secolul al XII-lea pot fid oar banuite. Insa in perioada Kamakura incepe sa se formeze o imagine. Muchiile laterale devin mai inalte, granulatia este masame cu midare, hamon-ul de baza este suguha alcatuit din nie cateodata combinat cu midare.  Spre deosebire de traditiile Bizen si Yamashiro nu este folosit choji (hamon neregulat, cu linii din hamon  ce se extind catre ha) si de asemenea nie-ul  extreme de luminossi de present din traditia Sagami nu exista.
  • Traditia Yamato poate fi caracterizata ca un stil rezervat, conservator, static. Traditia confectionarii sabiilor Yamato este asociata cu vechiul templu Nara dar si alte locuri in care calugarii razboinici au ajuns si au comercializat “Sabiile Nara” (Nara-to) in toata Japonia in perioada Kamakura.
  • Scoala Tekai are o importanta particulara prin faptul ca membrii sai (incluzandu-i pe Kaneuji) s-au mutat in Minu in provincial Shizu si au fondat traditia Mino, traditiei a a epocii Kamakura tarzie.

5. Traditia Mino

  • Sabiile tachi Kaneuji sunt sabii cu latime si kissaki  standard. Marcajele de pe manerul lamei sunt mai degraba in unghi drept kiri sau putin inclinate katte sagari, ca in traditia Sagami unde Kaneuji a fost elevul lui Masamune. Caracteristicile lamelor sale (ce vor deveni definitorii pentru Scoala Mino) includ combinatii ale itame cu masame , jinie si chikei in ji, hamon-ul komidare cu ceva gunome (influenta Yamato) sau hamon-ul notare (influenta Masamune). Hamon-ul este alcatuit din nie cu sunagashi si hakikake in ha.
  • Traditia Mino este alcatuita din sapte grupuri. Printre acestea scolile Yoshisada si Kaneyoshi (sfarsitul secolului al XIV-lea, inceputul secolului al XV-lea) se detasaza prin caracteristica hamon-lui hososuguha.
  • In Perioada Muromachi, Seki in Mino si Osafune  in Bizen au fost cele mai mari centre de produce a sabiilor din Japonia. Productia in masa a sabiilor din Seki le-a conferit acestora o oarecere lipsa de caracter individual, dar nu in aceeasi masura ca cele produse la Osafune. Cativa maestri fierari sau mai degraba semnaturi reprezentand un grup de maestri (ca de exempu Kanesada sau Kanemoto) au utilizat un hamon expresiv precum sambonsugi. Se punea un accent pronuntat pe hamon deoarece aceasta caracteristica a tins sa devina definitorie pentru fauritorii de sabii din perioada timpurie Edo. De altfel majoritatea noilor scolilor ce au aparut in perioadele Momoyama si Edo Timpuriu isi trag seva din scoala Mino.

AcasăAcasă